Am scris și eu, au scris și alții, ne-am judecat și noi, s-au judecat și alții, au pierdut și ei, am câștigat și noi. Mai pe românește: Au dat și ei, dar am primit și noi…
Acum avem publicată Decizia ICCJ nr. 23/2021, în vigoare din 20 ianuarie 2022, prin care, în interpretarea și aplicarea legislației specifice coroborat cu prevederile generale, la stabilirea drepturilor băneşti cuvenite poliţiştilor de penitenciare pentru perioada concediului de odihnă trebuie avute în vedere sporurile pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care aceştia au beneficiat în perioada de activitate, corespunzător timpului lucrat în locurile de muncă respective.
Noi, niște norocoși din fire, am beneficiat de instrucțiunile de acordare înainte de publicare, undeva prin luna septembrie 2021, care au venit la pachet cu ceva modificări ulterioare și ceva calibrări/corecții.
Pentru că a fost nevoie să ne raportam la ce consideram că trebuie, am adaptat o formula care să satisfacă cerințele și exigențele codului muncii:
Să nu-mi spuneți că v-ați blocat și nu reușiți să vă calculați sumele de bani cuvenite. Haideți că vă transcriu eu mai pe românește: E extrem de greu și necesită multă experiență să reușești să transformi un lucru simplu în ceva complicat.
Să facem un conspect și să tragem o concluzie.
Ca prim reper, avem instrucțiunea de acordare în baza căreia funcționăm. Deci, cu privire la instrucțiunea emisă, a venit pentru a satisface dorința arzătoare din perioada precedentă în care se solicita, într-un mod insistent, asumarea prin decizie de DG.
Cum era destul de greu de implementat fără o dezlegare, s-a considerat oportun a se raporta în acordare la cele 3 luni reglementate de Codul Muncii pentru indemnizația de concediu.
”Pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mica decât salariul de bază, indemnizațiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.
Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă̆ media zilnica a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. (…)”
S-a făcut o ”extorsiune” cu îmbinare, fiind preluată ideea perioadei de referință și ideea conceptului de raportare anterioară. În fine, a fost emisă o formulă, care a suportat și ea unele modificări, dar într-un final s-a stabilizat într-o formă.
Personal, despre formulă, consider că e o prostioară îmbinată, iar uneori, suntem experți ca lucrurile simple să le complicam tot mai mult. E bine măcar că s-a aplicat ceva în toată această perioada.
Acum, după părerea procurorului general, după părerea judecătorilor raportori și după nenumărate păreri și instrucțiuni, s-a ajuns la o dezlegare:
În interpretarea şi aplicarea unitară a art. 38 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare, şi a art. 150 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la stabilirea drepturilor băneşti cuvenite poliţiştilor de penitenciare pentru perioada concediului de odihnă trebuie avute în vedere sporurile pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care aceştia au beneficiat în perioada de activitate, corespunzător timpului lucrat în locurile de muncă respective.
Dacă credeți că povestea s-a terminat aici, eu sunt sceptic și cred că o să mai dureze puțin, dar nu mă aștept la nicio minune.
Pct. 118 din Decizie simplifică și concluzionează: 118. Potrivit Hotărârii din 15 septembrie 2011, pronunţată în Cauza C-155/10, Williams şi alţii, paragrafele 19-28, pe durata concediului anual în sensul Directivei 2003/88/CE, remuneraţia trebuie menţinută. Altfel spus, lucrătorul trebuie să primească remuneraţia obişnuită şi pentru această perioadă de repaus, întrucât obiectivul cerinţei de a plăti acest concediu este acela de a pune lucrătorul în timpul concediului de odihnă într-o situaţie care este, în ceea ce priveşte salariul, comparabilă cu perioadele de muncă.
Pentru ca salariul să fie comparabil atât în perioada concediului de odihnă, cât și în perioada în care ai fi efectiv la muncă, e necesar doar ca pontarea concediului de odihnă să se facă CU SPORURI, fără nicio formulă.
Mai mult, pct. 119 întărește concluzia anterioară: Atunci când remuneraţia primită de un lucrător este compusă din mai multe elemente, stabilirea remuneraţiei obişnuite şi, prin urmare, a sumei la care lucrătorul respectiv are dreptul pe durata concediului anual impune o analiză specifică. Recunoscând că structura remuneraţiei specifice a unui lucrător intră în sfera de aplicare a dispoziţiilor şi a practicilor reglementate de dreptul statelor membre, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a arătat că aceasta nu poate avea un impact asupra dreptului lucrătorului de a se bucura, în perioada de repaus şi de relaxare, de condiţii economice comparabile cu cele privind perioada în care îşi exercită activitatea.
În susținere vin mai toate punctele până la concluzie, dar și concluzia efectivă, fiind emisă concluzia interpretării și aplicării unitare, fără nicio perioada de referință și fără niciun calcul sofisticat.
Prin urmare, ce credeți, se renunța la formula care nu satisface comparațiile între salariul asigurat în perioada de muncă efectivă cu salariul asigurat în perioada concediului de odihnă?
Răbdare și entuziasm…