Acordul colectiv este o înțelegere realizată în formă scrisă prin care se nasc drepturi și obligații pentru părțile semnatare.
Conform art. 1 pct. 18 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, acordul colectiv este definit ca o „convenția încheiată în formă scrisă între autoritatea sau instituția publică centrală/locală, reprezentată prin conducătorul acesteia, și funcționarii publici ori funcționarii publici cu statut special din cadrul autorității sau instituției publice respective, reprezentați prin sindicatele acestora ori prin reprezentanții aleși”.
Conform art. 22 pct. 2 din Hotărârea de Guvern nr. 302/2022 privind modul de (…) acordul colectiv este definit ca o „convenția încheiată în formă scrisă între autoritatea sau instituția publică, reprezentată prin conducătorul acesteia, și funcționarii publici din cadrul autorității sau instituției publice respective, prin sindicatul reprezentativ al acestora, prin sindicatul afiliat la o federație reprezentativă la nivelul sectorului de activitate sau la nivelul grupului de unități, după caz, din care face parte autoritatea sau instituția publică ori prin reprezentanții funcționarilor publici desemnați…”
În conformitate cu art. 487 din Ordonanța de Urgență nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, prin care se delimitează zonele de negociere, acordul colectiv poate conține unele măsuri, în funcție de specificul categoriei în care se negociază.
În general, acordul colectiv reprezintă stabilirea în comun a condițiilor faptice de muncă și oferă o garanție socială derivată din relația de muncă.
În special, stabilirea în comun a normelor constituie, modifică sau stinge un raport juridic civil, în baza atributului excesiv de adaptare subiectivă a marjelor de apreciere pe care altfel le-ar exercita angajatorul.
Principiul libertății contractuale determină întinderea și conținutul acordului colectiv, în limitele impuse de legislația specifică, de ordinea publică și de bunele moravuri.
De altfel, efectul acordului colectiv este dat de puterea conferită de atributul expres al „legii părților”. Deoarece legea părților este un efect al acordului colectiv, simetria duală de poziții (angajat/angajator) determină regula comună de modificare ulterioară.
După semnare, acordul colectiv devine sursă a dreptului muncii, iar aplicabilitatea sa va fi una generală, chiar și în cazul personalului care dobândește calitatea ulterior.
Interesul pentru acordul colectiv este manifestat de organismele internaționale și își găsește tot mai mult rădăcinile în convenții, acorduri, recomandări și directive la care România este parte sau intenționează să devină.