Să nu ne pierdem în legislație, pe scurt, Legea nr. 145/2019 a introdus o variantă alternativă a dreptului la compensarea chiriei, respectiv decontarea ratei aferentă unui credit ipotecar/imobiliar.
Cu ocazia publicării OMJ 482/c/2020, s-a dat verde la achiziții, fapt ce a condus la diferite situații ce au fost necesare a fi interpretate de juriștii unităților penitenciare.
Cea mai contestată situație și judecată, după însăși achiziția în sine, a fost interpretarea termenului locuință, fărăpământul din curte și fără anexe, dependințe sau facilități.
Pentru a înțelege exact logica, consider că e nevoie să facem un mic exercițiu de imaginație.
Telecomunicațiile prin care se realizează convorbiri telefonice la distanță prin mijlocirea undelor electromagnetice programate reprezintă telefonul mobil. Doar că, telefonul mobil face mai multe lucruri interesante. De exemplu, prin intermediul căștilor poți asculta muzică, ceea ce îl transformă într-un aparat de reproducere și înregistrare a sunetelor. Prin urmare, în eventualitatea decontării unui telefon, e necesară detalierea, cu ajutorul unui evaluator specializat, a sumei ce se cuvine din valoarea totală a bunului mobil pentru funcția de inițiere și recepționare a apelurilor telefonice.
Aș merge cu discuția și spre zona drepturilor reale imobiliare și regulile de înscriere în cartea funciară a drepturilor tabulare, dar vă propun să analizăm la nivelul rațiunii legii penitenciariste ce, evident, poate concura la Premiul Nobel.
În baza OMJ 476/c/2021, pentru personalul deja beneficiar al ratei lunare, unitățile angajatoare erau obligate săreanalizeze situația acestora, în raport cu noile documente, într-un termen de 30 de zile calendaristice.
În ideea de bază, sistemul penitenciar s-a raportat în analiză la o interpretare a termenului locuință, așa cum a crezut ea că îi este favorabil.
Doar că, vedeți dumneavoastră, sistemul a devenit atât de expert la aranjarea cuvintelor în pagină și bulversarea totală a celui ce citește de, uneori, nu știi de unde să apuci problema elementară pentru a o explica.
Sistemul penitenciar, simțind nevoia inovației, analogiei și deducției juridice, a atribuit termenului de locuință înțelesul restrâns, respectiv casa și terenul de sub casă.
Sincer, personal mă bucur că a pus măcar terenul de sub ea, astfel am fi ajuns să cumpăram case cu suporți de susținere pe piloni sau, cine știe, o căsuță în copac, mult mai cochetă și mult mai luminoasă.
Ce nu știe sistemul, e că deducția lor, contrazice, pe de o parte, legea, iar pe de altă parte, rațiunea.
În primul rând, vorbim despre credite ipotecare/imobiliare, credite prin prima casă și noua casă, adică credite ce sunt reglementate deja de legi, care, ce să vezi, au definit deja noțiunea de locuință în conținutul lor.
Potrivit art. 1 pct. 1 din Ordonanța nr. 60 din 03.06.2009 privind măsurile de implementare a programului: ”Prin locuință în sensul programului se înțelege orice imobil cu destinația de locuință, alcătuit din una sau mai multe camere de locuit, cu terenul, căile de acces, anexele gospodărești, facilitățile, dependințele, dotările și utilitățile, aferente acesteia, care satisface cerințele de locuit ale unei persoane sau familii.”
Există și o Ordonanță de urgență emisă chiar în anul 2020, care prin facilitățile pentru creditele acordate de instituțiile de credit, în conținutul ei, definește ad-litteram termenul de locuință ca fiind imobilul cu destinație de locuit, alcătuit din una sau mai multe camere de locuit, cu terenul, căile de acces, anexele gospodărești, facilitățile, dependințele, dotările și utilitățile, aferente acesteia, care satisface cerințele de locuit ale unei persoane sau familii.
Nu mai intru în discuții despre imposibilitatea retroactivării legii civile și efectele deja produse ale unui act administrativ ce e intrat în circuitul civil, dar, oricum, probabil că viitorul îmi va arata dacă m-am înșelat.
Răbdare și entuziasm…